eu.....sunt...goala

goala pe dinauntru nu mai am emotii sentimente ganduri.....nu mai simt nimic si totusi ma inec in propiile lacrimi de durere de singuratate....oare cer prea mult....vreau sa fiu iubita sa exist pentru cineva sa insemn ceva....sa exist in propia mea existenta goala....
am facut intreruperea aceea nenorocita de sarcina....m-am dus singura....eu cu mine.....din nou singura oare asa voi fi mereu singura.....e prima oara cand pot sa plang.....sa ma descarc sa ma curat......sunt in pat....nu ma pot ridica am dureri groaznice....sau asa mi se par mie.....dar....nu mai am nici un fel de selfrespect....sunt o criminala....am ucis un prunc...cum de am ajuns aici....ce am facut sa ajung aici....astept sa ma fac bine am alta viziune despre viata akm vad altfel lucrurile am planuri....vreau sa fac cumva sa fiu fericita....sanatoasa....sa duc o viata linistita....atat vreau....pare simplu stiu...dar nu e....nu am nimic....pe nimeni....totul trebui construit de la 0 dar nu am putere...nu cred dar trebui sa gasesc undeva inlauntrul meu puterea sa ma ridic ca de fiecare data singura cu manutele si picioarele mele cu capul meu cu puterea aia atat de neinsemnata pe care o am trebui sa ma ridic am sa formez in jurul meu un zid care sa ma fereasca de orice nu voi mai permite nimanui sa se apropie de mine sa-mi intre in suflet sa ma rascoleasca....oamenii sunt prea rai...toti sunt rai toti te ranesc la un moment dat....prefer sa mi se spuna k sunt o persoana rece....decat sa fiu ranita prefer sa fiu data la o parte exclusa evitat-a ocolita decat sa fiu ranita....numai nu mai vreau...de ce...de ce sa permit asa ceva....de ce as lasa drum liber catre sufletul meu dc as deschide poarta catre durere dc...dc nu pur si simplu sa ma inchid...sa tin lacatul pus pe usile sufletului meu sa stiu k nu poate fi atins...nu mai am incredere speranta zambet.....sunt goala...secata de orice sentiment....orice voi face voi face doar pentru mine orice oricine e in jur nu mai conteaza....vreau doar sa-mi fie bine nu mai vreau sa plang nu merit nu cred k merit.....nici nu stiu dc plang akm sincer.....doar ca simt nevoia sa plang pt toate....numai asa ma alin numai asa ma descarc asa ma ridic....

not again!!!!!!!!

oh nu nu din nou.....mi-am promis ca nu mai iubesc in urma intamplarii de mai jos mi-am incalcat propia regula si dupa cum se vede am gresit iar....m-am indragostit iar dar nu inteleg nimic din aceasta iubire.....il iubesc enorm de mult chiar daca mi-am interzis sa iubesc absolut deloc inima nu asculta de mine a facut o pasiune imensa pt aceasta persoana inima mea parca sare in sus de fericire cand sunt in preajma lui...nu ne-am cunoscut in imprejurari foarte potrivite dar pur si simplu m-a fermecat....nu pot exprima in cuvinte iubirea mea pt el nici nu cred ca se poate exprima iubirea ea e o emotie care doar se poate simti dar pana sa apara el in viata mea eram pierduta in spatiu fara directie fara scop fara tragere de inima pt nimic doar traiam....dar cand sunt cu el totul dispare pot zambi....eu pot zambi sincer fara abtineri fara...teama uit de probleme ma simt pretuita si importanta pt cineva simt ca am un scop dar ceva nu e bine am simtit asta acum ceva timp ca ceva nu e bn e prea frumos....nu obisnuiesc sa ma uit in telefonul persoanelor care sunt langa mine mai ales in telefonul partenerului meu dar ceva era prea ciudat incepuse sa-i sune telefonul si sa respinga apelul....pana la urma am avut vaga impresie ca si-a dat telefonul pe silentios si primea mesaje intruna.....nu am planuit sa ma uit in telefon pur si simplu a fost un impuls de moment....mare gresala am facut...aveam dreptate avea mesaje de la fosta lui iubita vorbeau prin mesaje nu mi-a venit sa cred...ma gandeam analizam....ma mintea cand imi spunea ca e al meu...numai al meu....inimaginabil sentiment....nici nu pot explica ma simteam folosita exact ca o jucarie....simteam ca mam mintit tot timpul singura spunand-umi ca insemn ceva pentru cineva....nu realizam ce se intampla nu stiam ce sa-i spun...ce sa fac....nu vream sa-l pierd....il meritam mai mult il iubeam mai mult decat oricine....am ramas pe ganduri mi-am zis ca asa ceva trebui chibzuit si asa am facut...gresala mea a doua zi...ma parasit...pentru ea....a disparut fara nici un cuvant fara nici un mesaj fara nimic....ma durut mai mult decat orice....praca fiecare durere de acest fel devine mai puternica cu timpul am simtit dintr-o data ca nu mai am nici un rost ca viata mea nu mai are nici un sens imi doream sa mor....stiu e o prostie un gand nebun si nechibzuit dar asta simteam asta imi doream nu mai vream nimic il vream pe el....vream explicatii...un raspuns la vesnica intrebare de ce...de ce ma ales pe mn sa-mi fure inima si sa dispara asa de ce ma ales pe mine din atatea fete ca sa ma distruga de ce eu.....??in sfarsit a vb cu mine ne-am intalnit si mi-a spus in continuare ca ma iubeste doar ca nu poate sa fie numai cu mine....nu mai inteleg nimic...nu stiu ce sa fac il iubesc il vreau langa mine....nu sunt intreaga fara el....nu mai zambesc deloc....sunt ratacita...fara directie.....dar ma doare enorm....exista ea.....nus sunt sigura o iubeste pe ea sau pe mine dc nu poate fi doar cu mine......nu mai inteleg absolut nimic.....mai ales acum am nevoie sa fie langa mine mai mult decat orice....sa intamplat singurul lucru de care-mi era frica cel mai mult...am ramas insarcinata...cu el....cu tot cu anticonceptionale am ramas insarcinata ...inebunesc in adevaratul sens al cuvantului turbezzzz la propiu eu...insarcinata....nu se poate sa fie adevarat nu vreau sa fie adevarat nu vreau asa ceva.....am 19 ani amarati nu am nevoie de un copil nu imi permite situattia planurile pe care le am de viitor nu imi permit asa ceva....nu se poate de ce se intampla asa ceva....de ce acum.....sa nu mai spun ca decand ma stiu am fost si sunt si voi fi total impotriva avortului.....inebunesc.....bineinteles ca am hotarat sa fac avort....nu am alta solutie.....dar mi-e atat de greu....simt ca inebunesc treptat ma culc si ma trezesc plangand....nu mai realizez nimic parca sunt in transa.....parca sunt si nu constienta de ce urmeaza sa fac....eu un avort.....eu voi pune capat unei vieti inainte sa inceapa eu ma voi transforma intr-o criminala......cu ce drept....cu ce drept omor eu aceasta fiinta.....cu ce drept...ii rapesc eu..sansa la viata....mi-am pierdut orice respect fata de principiile mele morale acum chiar ca sunt la pamant....iar el....nu e langa mine...sa ma sprijine sa ma tina in brate atunci cand plang e cu ea....si totusi imi spune ca ma iubeste ca e totusi langa mine....nu mai inteleg.....daca ma iubeste daca e langa mine cum de sunt tot singura atunci cand plang si cand mi se rupe inima de durere cum de adorm si ma trezesc tot singura....as vrea sa inteleg as vrea sa dispara durerea asta se apropia ziua avortului nici nu vreau sa stiu ce voi simti atunci nu ma refer la durerea fizica cat la durerea sufleteasca...numai cand ma candesc imi curg lacrimile fara sa le pot controla....nu pot concepe ca voi fi nevoita sa fac eu asa ceva....nu poate fi adevarat....si sunt tot singura ca de obicei....doar atat mai pot sa zic ca de obicei.....

sufletul meu

pana acum nu am mai scris deloc despre viata mea personala....am un defect foarte apasator iubesc fara conditionare atunci cand ma indragostesc si intodeauna reusesc sa ma indragostesc de persoane care ajung sa-mi faca rau nu spun ca sunt perfecta nimeni nu-i perfect dar merg pe premiza ca atunci cand iti oferi inima cuiva si-i spui te iubesc nu mai ai nevoe de alcineva pt absolut nimic te concentrezi sa-i oferi acelei persoane orice iti sta in putinta si-n putere ca sa ii vezi zambetul cald si sincer pe fata....eu nu sunt o persoana care are multe de oferit si nici in masura dar nu sunt nici genul de fata care sa pretinda ca iubeste doar pt cauze materiale ultima oara cand m-am indragostit am iubit un baiat care in adevarul sens al cuvantului a pretins pe parcursul unui an de zile ca ma iubeste mai mult ca orice exista in viata lui si varsa in fata mea lacrimi mincinoase pe care bineinteles eu le credeam.....ma durut enorm de mult cand am aflat adevarul chiar din gura prietenilor lui.....e foarte greu si dureros si sa afli ca le spune prietenilor ca sta cu tine doar pentru ca ai bani....cand am aflat nu eram in tara imi luasem o vacanta binemeritata in anglia dar....si asa departe de tara de el de tot vestea asta ma daramat pur si simplu am cazut din rai......nu pot expica durerea intensa ce-mi macina sufletul mai ales ca nu era nimeni langa mine sa ma aline(ca de obicei) ajunsesem sa vb singura sa ma intreb de ce....de ce mi-am permis sa iubesc aceasta persoana fara suflet nu mai puteam rezista in casa aveam impresia ca ma sufoc mi-am luat mp3-u in urechi mam suit pe bicicleta si pe ploaie am iesit in parc gandurile imi zburau ca fulgerul prin minte in timp ce pedalam cu viteza periculoasa pe aleile parcului intunecat si prost luminat era pustiu si plua exact ca si in sufletul meu....amintiri transformate in imagini se perindau prin capul meu si ma raneau fiecare mangaiere fiecare sarut fiecare te iubesc fals adanceau golul din sufletul meu nu-mi puteam ierta prostia si incostienta care o comisesem nu intelegeam induram cerul sa nu fie real sa fie un vis defapt un imens cosmar...lacrimile-mi curgeau siroaie pe obraz nu le mai puteam controla ploaia imi picura pe piele ca niste picaturi de foc la un moment dat am cazut de pe bicicleta....nu m-am ranit nu fizic...dar nu m-am mai ridicat de jos nu am mai vrut imi doream sa se opreasca totul in loc...sa nu mai stiu nimic sa nu mai simt nimic sa am un lapsus permanent in legatura cu aceasta intamplare...in genunchi plangeam urlam de durere intreband intruna fara sens rost si raspuns de ce????singura intr-un parc strain ranita parasita si fara nici un fel de sprijin incercam sa scap de o durere enorma dar parca imprejurimile si perioada imi adanceau durerea mai mult decat sa mi-o aline...incepusem sa ma sufoc in acea tara...nu mai suportam sa stau acolo mi-era dor de aerul romanesc de oameni vorbind romana...de tara mea simteam ca durerea mea se va ameliora doar aici in Romania si am revenit.
Intaradevar am avut dreptate de cum am revenit in tara mi-a fost mult mai usor nu am uitat golul mi-a ramas tot acolo in suflet dar puteam respira mult mai usor incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca sa terminat si imi ziceam chiar ca asa e mai bine pentru mine.
Si asa a fost mult mai bine si mai usor pentru mine....insa iubirea nu dispare asa usor si nici durerea oricat am vrea am momente de slabiciune cand imi revin in minte acele clipe petrecute impreuna si ink mai simt durere regret pt tot dar viata merge inainte la fel si eu asta este realitatea iar eu prefer sa o traiesc ...realitatea si prezentul...

nimeni langa tine....doar sa te aline....

cat de greo cand viata te loveste shi nai pe nimeni langa tine....doar sa te aline....
de curand am trecut printr-o intamplare ce ma marcat nu sunt o persoana emotiva ded fel stiu sa-mi stapanesc emotiile sentimentele shi durerea imi pastrez calmul atunci cand e nevoie si de multe ori ma "imbarbatez" singura dar aseara nu am reusit....mama mea lucra ca menajera si bona in casa unui "monstru" spun monstru pentru ca asta este aseara a iesit cu mn in orash shi dupaia ne-am indreptat spre casa am condusa pana la acel monstru acasa cu gandul k de acolo sa ies cu prietenii mei pafara ....cand am ajuns acel om a incepoot cu reprosuri catre mama am incercat sa-i linistesc dar ce influenta sa am io in fatza a doi oameni maturi care nu-s in stare sa-si controleze reactiile nervoase mi-am amanat plecarea ca sa fiu sigura ca totul este in regula dar nu a fost asa......acel om sa napustit ca un animal asupra mamei sa o loveasca(mama gatind in bucatarie)am incercat sa-l opresc a reusit sa o loveasca de cateva ori eu fiind mica shi firava nu am puterea necesara sa tin in frau un barbat de 4 x mai mare k mn orikt il tineam orikat il trageam nu am reusit sa-l opresc noroc k mi-am pastrat calmul shi ia-m spos sa se opreask sa se calmeze k are o fetitza mik de 2 ani pe care o terorizeaza shi o traumatizeaza dak vede asa cv ....sa potolit cateva minute....dupa care am discutat cu ei le-am spus k nu-i normal ce fac dar fara folos plin de nervi sa napustit iar asupra mamei sa pus peste ea shi a incepoot sa-i care la pumni in fatza am incremenit in secunda aia mam suit peste ei lam tras de pe ea la-m implorat sa se opreasca incercam sa-l tin de maini din spate dar ma bruscat si p mn si-a bruscat shi propia fetitza a impinso atat de tare incat a trantit-o cu capul dierct de tocul usii am crezut k acolo ramane copilul ala am luat fetitza in brate plina de sange am tipat la el sa se opreasca pana la urma am reusit sal dau jos d p mama am scoso p mama dn casa shi am discutat cu el eram ingrozita in stare de soc cu copilul in brate iam spus uitete la ea cat e de mica nu trebui sa vada asa cv va fi marcata pe viatza asa lam linistit am chemat un taxiu de urgenta am strans niste lucruri in cea mai mare graba shi am duso p mama la I.M.L eram dezorientata in stare de soc cu mama in starea in care era langa mine incercam sa fiu tare sa ma mentin calma dar inautrul meu imi venea sa urlu de durere dar nu puteam plange eram constienta ca dak mar vedea mama ca cedez psihic shi plang smd iar fi mult mai rau la I.M.L inchis de acolo la urgente la spital pe hol la urgente singura nam mai rezistat am cedet psihik ma bufnit un plans necontrolat nu-mi puteam scoate din cap imaginea acelui monstru lovind-o pe mama as fi dat orice sa fie cineva langa mine sa ma linisteasca sa-mi aline durerea sa fie acolo pentru mine am multi prieteni nu ma pot plange dar nici unul nu este destul de apropiat nu pot spune k am incredere in vreunu k sa-i pot impartasi durerea shi suferinta mea sa pot vorbi el oricine ar fi acel prieten dar din pacate nu am un asfel de prieten mi-as fi dorit sa fie cineva acolo sa ma stranga in brate sa ma linisteasca sa-mi spuna gata nu mai plange sunt aici pentru tine sa ma linisteasca
povestirea asta e mai veche na fost postata nicaieru nu avea unde......dar vreau sa spun k dupa acea intamplarea pot spune k am ramas cu sechele de multe ori inchid ochii si imi strafulgera prin minte acea clipa....can monstrul acela imi lovea mama acea scena oribila si chinuitoare.........e greu de atunci dar asta este viata cik mergem inainte si fiecare-si duce crucea nup......

salutare nu sunt decat eu.....o persoana simpla am creat acest blog pt a-mi putea usura povara ce o port pe umeri dintodeauna nu sunt o persoana retrasa asa cum probabil ganditi dimpotriva sunt chiar o persoana inimaginabil de sociabila nu exista loc prin care sa fi trecut si sa nu-mi fac "prieteni" doar ca nu am pe nimeni sa-l pot numi prieten adevarat ori mi se intampla numai mie ori in zilele noastre nu mai exista prietenie adevarata toata lumea pretinde ati fi prieten nu mai dak are vreun interes benefin propiei persoane dar nu ma pot plange fara asa presupusii prieteni as fi nimic si nimeni pe acest pamant ma-s simti inimaginabil de singura fara acesti presupusi prieteni as fi fost astazi o persoana total diferita mult prea trista probabil ......sincer nu-mi pot imagina cum as fi fost nici nu vreau sa ma chinui prea mult orikm prietenii mei mi-au dat intodeauna puterea sa continui pofta de viata si doar prin faptul k exista mau ajutat sa simt k nu sint singura asa cum logik si normal as fi fost mereu fara familie......fara nimeni.....poate va intrebati dc fara familie.....hmmmmm sa va explik normal as avea o familie chiar numeroasa....dar nu am avut norocul sa am parte de ea am 5 frati si mama.....tata nam avut niciodata si nici nu iam simtit lipsa.....dar...chiar daca am aceasta famile e ca si cum nu ar fi existat niciodata de la o varsta foarte foarte frageda mama mea ma abandonat la o cresa foarte frageda insemnand mai exact 1 luna...am crescut numai printre straini nu am timp si cred k nici loc sa scriu cum a fost doar incercati sa va imaginati o fiinta firava singura fara protectie care na stiut niciodata ce inseamna sa sugi la sanul mamei sa adormi la pieptul ei sa simti imbratisarea si imbarbatarea parinteasca cam asa eram eu nici nu-mi mai amintesc cate momente au fost in viatza mea cand zbieram dupa imbratisarea mamei cand mi-as fi dorit mai mult ca orice sa fie acolo sa ma stranga in brate sa-mi stearga lacrimile......multi dintre voi ati avut noroc extrem de mare noroc eu nu eram singura in intuneric incercand sa ma agat de ceva de cineva sa-mi aline setea de afectiune.....dar am crescut cu greu si cu multa durere stransa de-a lungul anilor dar am crescut am crezut intodeauna k la majorat totul se va schimba k voi fi fericita in sfarsit ca viata e roz......dar.....se pare ca nu a fost asa la varsta majoratului ai dreptul sa parasesti grija statului si sa iesi in lume sa-ti faci un rost eu asta am facut.....dar sa nu uit sa mentionez k imi cunosc mama ohhhhh si inca cat de bine.....e un parazit in adevaratul sens al cuvantului imi amintesc ca a avut un servici o singura data timp de trei zile in rest a profitat de pe urma altora orice persoana intra in contact cu ea sigur are de pierdut eu nu sunt o persoana razbunatoare meschina la suflet sau nepasatoare chiar dak nu mi-a dat nimeni o educatie in mod special am adunat de pe unde am fost am vazut si am invatat din greseslile altora si mam autoeducat si sincer imi iubesc mama asa cum e ea pt ca daca nu ar fi fost ea nici eu nu as fi existat astazi ea e fiinta care ma adus pe lume care mi-a dat viata pentru asta o respect si o pretuiesc desi stiu mai bn ca oricine ca nu merita nici un fel de atentie din partea mea ....si cum spuneam e un parazit care profita iar acum cum fetita ei e prin preajma cand se descurca dc sa nu profite si acum nu pot spune ca nu ma ajuta prin maruntele lucruri pe care o pon sa le faca pt mn ma ajuta simt k e acolo langa mine in sfarsit mama e langa mine....dar.....imi aduce si fooooarte multe probleme pe capp....si imaginativa le mai am si pe ale mele....imaginativa viata mea....nu as dorio nici celor mai mari dusmani ai mei....asta daca am.....si exact de asta am creat acest blog sa scriu acest blog e prietenul meu de suflet caruia ii impartasesc gandurile trairile sentimentele si durearea chiar si fericirea dc nu prin acest blog sper k viata mea va deveni mai usor de parcurs k greutatea mea se va micsora acum k am cui sa-i impartasesc toate lucrurile ce nu le mai pot duce singura....sper din suflet sa ajute iar trairile mele sa ajute si pe altii sa inteleaga lumea de afara....deocamdata cam atat este foarte tarziu iar maine in ajunul craciunului io lucrez ca sa am ce pune pe masa de sarbatori sa simt ca sunt sarbatori sa zambesc...sa zambesc....