Eu.........cand?

cand o sa mai fiu ceea ce nu-mi mai amintesc adik asa cum eram odata eu......ma uit zi de zi in oglinda si nu ma recunosc ma uit la cineva strain care incalca absolut toate principiile mele morale dar ma gandesc asta sunt EU acum......asta e prezentul cel cu care trebui sa ma obijnuiesc si sa-l accept asa cum e dar....stai si te gandesti cum erai.....vezi cum timpul te-a schimbat enorm si iremediabil....vrei sa spui STOP si parca nu ai cum nu mai ai putere, vreau sa ma simt libera din nou....azi...m-am uitat in oglinda si am spus:"AM NEVOIE DE AJUTOR"asta am simtit mi-am dat seama ca nu am nimic cand credeam ca am tot ce-mi doresc am doar planuri ideei vise ce au ramas la stadiul primar doar vise.....nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa recunosc EU ca am nevoie de ajutor dar am MARE NEVOIE si ca de obicei tot eu cu mine raman am incercat orice m-am distrus incercand sa ma lipesc de cineva m-am anturat cu tot felul de persoane dar.....in final tot cu mine am ramas......akm cand din nou am nevoie de o persoana sa-i spun ajuta-ma am nevoie de ajutor de un impuls de un motiv sa merg mai departe...NIMENI....chiar nimeni, sunt vulnerabila....orice ma poate atinge acum....EU care eram atat de puternica sa ajung vunerabila....EU????credeam ca viata te intareste nu k te slabeste de puteri credeam k esti ""calit""cum e vorba din batrani dar se pare ca eu devin din ce in ce mai slaba......cum asa e dor impresia mea sau e lectia mea de viata?nu stiu nu mai pot controla nimic stiu doar ca am nevoie de ajutor si as vrea sa fie cineva acolo pentru mine doar sa stiu k exista dar....nu e singura am pornit la drum singura trebui sa-l duc la capat...cam greu dar hai sa fim realisti toti avem nevoie de ajutor si il gasim pana la urma in propiile noastre puteri si asa life goes one

primul zambet....prima speranta.....dar unde mi-e fericirea

uitase-m cum e sa zambesti dar ieri am avut parte de un zambet.....un simplu compliment din partea unui necunoscut mi-a ajuns la suflet si am zambit.....am si o noua speranta ma duc in lume ca tot romanu pana la urma nu ma mai descurc in tara si sincer chiar mi-ar face bn o plecare imi doresc atat de mult sa ma rup de realitate sa fug de mine de tot ce simt de toate amintirile sa nu mai exist EU cea veche
Azi era sa fac o prostie daca ii pot spune asa nu stiu ink ma gandesc ca ar fi o solutie.....ma uitam la apa...cum se oglindeste soarele in ea cum curge cu putere ma gandeam k n-as rezista dak m-as arunca de fapt stiam k n-as rezista cui i-as fi lipsit....cine m-ar fi plans...nimeni...si in schimb ar fi disparut toate....toate grijile toate gandurile toate lacrimile.....TOT ce m-a oprit nu stiu!!!!poate ca sunt prea lasa nu am avut curaj desi asta vream pana si curaju imi lipseste ce sa mai sunt un nimic.....nu cred k am fost vreoadata ceva sau am insemnat ceva pt cineva sau ca voi fi vreodata ceva ce rost are sa las zilele sa treaca asa degeaba...de ce sa fac umbra pamantului...nu stiu sunt atatea in capul meu poate ar fi mai bn sa plec totusi sa vad cum rezist mai departe nu imi mai e frica de nimic nu-mi mai pasa de pericole de ce se poate intampla de ce nu se poate intampla nush nu mai stiu nimic nu mai vreau sa stiu nimic vreau o imensa amnezie, definitiva chiar.....cam atat

when will STOP

imi doresc doar un sarut sa-i aud vocea o mangaiere sa-l ating sa-l privesc asta imi trece prin cap atat............ASTA SIMT ma urasc ca asta simt dar......nu pot controla asa cv......

intradevar.......mi-e dor

imi place sa-mi recunosc slabiciunile pt ca asa pot trece mai usor peste ele mi-e dor de el mi-e greu sunt bolnava de tristete acuta a disparut ....asa cum dispare de obicei de data asta definitiv ma mintit?nu stiu asa cred, ma iubit? nu, nu mai cred, sa jucat cu mine? e de la sine inteles uneori stau si ma gandes...cum poate dormi linistit cand mi-e mi-a sfaramat inima in mii de bucatele microscopice?cum poate dormi cand eu plang si tanjesc dupa imbratisarea lui cand ochii mei refuza sa puna geana pe geana si lacrimeaza necontrolat doar gandidn-use la chipul lui la sarutarea lui la tot ce inseamna el la clipe trecute petrecute impreuna cum se poate ca cineva sa plece atat de usor sa lase in urma atatea lucruri si cel mai important sa lase in urma durere singuratate lacrimi oare de ce universul permite asa ceva?am ajuns sa urlu sa tip de durere sa ma autoagresez de durere de fiecare cand raman singura....mda autoagresivitate un oboicei prost necontrolat care scoate durerea launtrica la suprafata o transforma intr-o durere carnala pentru a o masca sau chiar inabusi pe cea sufleteasca dc trebui sa trec eu prin asa ceva cu ce i-am gresit eu lui sa intre asa in viata mea sa se foloseasca de mine in felul asta de mine de sentimentele mele de trupul meu....cum de i-am permis stau si ma gandesc...am fost doar o distractie trecatoare pt el...o jucarie "papusica lui" cum obisnuia sa-mi spuna mai bn zis marioneta lui imi amintesc si acum...atatea minciuni clipa in care am realizat ca defapt eu sunt vioara a doua...acel moment in care m-am simtit ca ultima carpa ca un nimic iar el imi spunea si imi repeta intruna te iubesc fara nici un fel de retinere....acel moment in care cu mn de fata ii spune ei...acelas lucru te iubesc...mi-e dor de tine...oare macar putin nu sa gandit la mine la ce-as putea simti eu? nu cred....nu mai stiu ce sa zic m-a secat....ma chinui atat de mult sa uit sa merg mai departe...dar cum?eu nu pot sa fac ca el nu pot pleca pur si simplu...si sa las totul in urma asa....nu pot....e greu pt mn....la mn nu dispare totul asa doar intorcand spatele....si gata.ma gandesc doar la ultima clipa in care l-am vazut....i-am spus ca imi lipseste cu lacrimi in ochi cu durere dorinta si orice era posibil in suflet si el....a plecat....cum?nu stiu nu-mi explic....atat de egoist rau si rece sa fi fost tot timpul?atat de oarba sa fi fost eu?cum poti sa pleci asa cum?cum........

eu.....sunt...goala

goala pe dinauntru nu mai am emotii sentimente ganduri.....nu mai simt nimic si totusi ma inec in propiile lacrimi de durere de singuratate....oare cer prea mult....vreau sa fiu iubita sa exist pentru cineva sa insemn ceva....sa exist in propia mea existenta goala....
am facut intreruperea aceea nenorocita de sarcina....m-am dus singura....eu cu mine.....din nou singura oare asa voi fi mereu singura.....e prima oara cand pot sa plang.....sa ma descarc sa ma curat......sunt in pat....nu ma pot ridica am dureri groaznice....sau asa mi se par mie.....dar....nu mai am nici un fel de selfrespect....sunt o criminala....am ucis un prunc...cum de am ajuns aici....ce am facut sa ajung aici....astept sa ma fac bine am alta viziune despre viata akm vad altfel lucrurile am planuri....vreau sa fac cumva sa fiu fericita....sanatoasa....sa duc o viata linistita....atat vreau....pare simplu stiu...dar nu e....nu am nimic....pe nimeni....totul trebui construit de la 0 dar nu am putere...nu cred dar trebui sa gasesc undeva inlauntrul meu puterea sa ma ridic ca de fiecare data singura cu manutele si picioarele mele cu capul meu cu puterea aia atat de neinsemnata pe care o am trebui sa ma ridic am sa formez in jurul meu un zid care sa ma fereasca de orice nu voi mai permite nimanui sa se apropie de mine sa-mi intre in suflet sa ma rascoleasca....oamenii sunt prea rai...toti sunt rai toti te ranesc la un moment dat....prefer sa mi se spuna k sunt o persoana rece....decat sa fiu ranita prefer sa fiu data la o parte exclusa evitat-a ocolita decat sa fiu ranita....numai nu mai vreau...de ce...de ce sa permit asa ceva....de ce as lasa drum liber catre sufletul meu dc as deschide poarta catre durere dc...dc nu pur si simplu sa ma inchid...sa tin lacatul pus pe usile sufletului meu sa stiu k nu poate fi atins...nu mai am incredere speranta zambet.....sunt goala...secata de orice sentiment....orice voi face voi face doar pentru mine orice oricine e in jur nu mai conteaza....vreau doar sa-mi fie bine nu mai vreau sa plang nu merit nu cred k merit.....nici nu stiu dc plang akm sincer.....doar ca simt nevoia sa plang pt toate....numai asa ma alin numai asa ma descarc asa ma ridic....

not again!!!!!!!!

oh nu nu din nou.....mi-am promis ca nu mai iubesc in urma intamplarii de mai jos mi-am incalcat propia regula si dupa cum se vede am gresit iar....m-am indragostit iar dar nu inteleg nimic din aceasta iubire.....il iubesc enorm de mult chiar daca mi-am interzis sa iubesc absolut deloc inima nu asculta de mine a facut o pasiune imensa pt aceasta persoana inima mea parca sare in sus de fericire cand sunt in preajma lui...nu ne-am cunoscut in imprejurari foarte potrivite dar pur si simplu m-a fermecat....nu pot exprima in cuvinte iubirea mea pt el nici nu cred ca se poate exprima iubirea ea e o emotie care doar se poate simti dar pana sa apara el in viata mea eram pierduta in spatiu fara directie fara scop fara tragere de inima pt nimic doar traiam....dar cand sunt cu el totul dispare pot zambi....eu pot zambi sincer fara abtineri fara...teama uit de probleme ma simt pretuita si importanta pt cineva simt ca am un scop dar ceva nu e bine am simtit asta acum ceva timp ca ceva nu e bn e prea frumos....nu obisnuiesc sa ma uit in telefonul persoanelor care sunt langa mine mai ales in telefonul partenerului meu dar ceva era prea ciudat incepuse sa-i sune telefonul si sa respinga apelul....pana la urma am avut vaga impresie ca si-a dat telefonul pe silentios si primea mesaje intruna.....nu am planuit sa ma uit in telefon pur si simplu a fost un impuls de moment....mare gresala am facut...aveam dreptate avea mesaje de la fosta lui iubita vorbeau prin mesaje nu mi-a venit sa cred...ma gandeam analizam....ma mintea cand imi spunea ca e al meu...numai al meu....inimaginabil sentiment....nici nu pot explica ma simteam folosita exact ca o jucarie....simteam ca mam mintit tot timpul singura spunand-umi ca insemn ceva pentru cineva....nu realizam ce se intampla nu stiam ce sa-i spun...ce sa fac....nu vream sa-l pierd....il meritam mai mult il iubeam mai mult decat oricine....am ramas pe ganduri mi-am zis ca asa ceva trebui chibzuit si asa am facut...gresala mea a doua zi...ma parasit...pentru ea....a disparut fara nici un cuvant fara nici un mesaj fara nimic....ma durut mai mult decat orice....praca fiecare durere de acest fel devine mai puternica cu timpul am simtit dintr-o data ca nu mai am nici un rost ca viata mea nu mai are nici un sens imi doream sa mor....stiu e o prostie un gand nebun si nechibzuit dar asta simteam asta imi doream nu mai vream nimic il vream pe el....vream explicatii...un raspuns la vesnica intrebare de ce...de ce ma ales pe mn sa-mi fure inima si sa dispara asa de ce ma ales pe mine din atatea fete ca sa ma distruga de ce eu.....??in sfarsit a vb cu mine ne-am intalnit si mi-a spus in continuare ca ma iubeste doar ca nu poate sa fie numai cu mine....nu mai inteleg nimic...nu stiu ce sa fac il iubesc il vreau langa mine....nu sunt intreaga fara el....nu mai zambesc deloc....sunt ratacita...fara directie.....dar ma doare enorm....exista ea.....nus sunt sigura o iubeste pe ea sau pe mine dc nu poate fi doar cu mine......nu mai inteleg absolut nimic.....mai ales acum am nevoie sa fie langa mine mai mult decat orice....sa intamplat singurul lucru de care-mi era frica cel mai mult...am ramas insarcinata...cu el....cu tot cu anticonceptionale am ramas insarcinata ...inebunesc in adevaratul sens al cuvantului turbezzzz la propiu eu...insarcinata....nu se poate sa fie adevarat nu vreau sa fie adevarat nu vreau asa ceva.....am 19 ani amarati nu am nevoie de un copil nu imi permite situattia planurile pe care le am de viitor nu imi permit asa ceva....nu se poate de ce se intampla asa ceva....de ce acum.....sa nu mai spun ca decand ma stiu am fost si sunt si voi fi total impotriva avortului.....inebunesc.....bineinteles ca am hotarat sa fac avort....nu am alta solutie.....dar mi-e atat de greu....simt ca inebunesc treptat ma culc si ma trezesc plangand....nu mai realizez nimic parca sunt in transa.....parca sunt si nu constienta de ce urmeaza sa fac....eu un avort.....eu voi pune capat unei vieti inainte sa inceapa eu ma voi transforma intr-o criminala......cu ce drept....cu ce drept omor eu aceasta fiinta.....cu ce drept...ii rapesc eu..sansa la viata....mi-am pierdut orice respect fata de principiile mele morale acum chiar ca sunt la pamant....iar el....nu e langa mine...sa ma sprijine sa ma tina in brate atunci cand plang e cu ea....si totusi imi spune ca ma iubeste ca e totusi langa mine....nu mai inteleg.....daca ma iubeste daca e langa mine cum de sunt tot singura atunci cand plang si cand mi se rupe inima de durere cum de adorm si ma trezesc tot singura....as vrea sa inteleg as vrea sa dispara durerea asta se apropia ziua avortului nici nu vreau sa stiu ce voi simti atunci nu ma refer la durerea fizica cat la durerea sufleteasca...numai cand ma candesc imi curg lacrimile fara sa le pot controla....nu pot concepe ca voi fi nevoita sa fac eu asa ceva....nu poate fi adevarat....si sunt tot singura ca de obicei....doar atat mai pot sa zic ca de obicei.....