miercuri, 23 decembrie 2009
salutare nu sunt decat eu.....o persoana simpla am creat acest blog pt a-mi putea usura povara ce o port pe umeri dintodeauna nu sunt o persoana retrasa asa cum probabil ganditi dimpotriva sunt chiar o persoana inimaginabil de sociabila nu exista loc prin care sa fi trecut si sa nu-mi fac "prieteni" doar ca nu am pe nimeni sa-l pot numi prieten adevarat ori mi se intampla numai mie ori in zilele noastre nu mai exista prietenie adevarata toata lumea pretinde ati fi prieten nu mai dak are vreun interes benefin propiei persoane dar nu ma pot plange fara asa presupusii prieteni as fi nimic si nimeni pe acest pamant ma-s simti inimaginabil de singura fara acesti presupusi prieteni as fi fost astazi o persoana total diferita mult prea trista probabil ......sincer nu-mi pot imagina cum as fi fost nici nu vreau sa ma chinui prea mult orikm prietenii mei mi-au dat intodeauna puterea sa continui pofta de viata si doar prin faptul k exista mau ajutat sa simt k nu sint singura asa cum logik si normal as fi fost mereu fara familie......fara nimeni.....poate va intrebati dc fara familie.....hmmmmm sa va explik normal as avea o familie chiar numeroasa....dar nu am avut norocul sa am parte de ea am 5 frati si mama.....tata nam avut niciodata si nici nu iam simtit lipsa.....dar...chiar daca am aceasta famile e ca si cum nu ar fi existat niciodata de la o varsta foarte foarte frageda mama mea ma abandonat la o cresa foarte frageda insemnand mai exact 1 luna...am crescut numai printre straini nu am timp si cred k nici loc sa scriu cum a fost doar incercati sa va imaginati o fiinta firava singura fara protectie care na stiut niciodata ce inseamna sa sugi la sanul mamei sa adormi la pieptul ei sa simti imbratisarea si imbarbatarea parinteasca cam asa eram eu nici nu-mi mai amintesc cate momente au fost in viatza mea cand zbieram dupa imbratisarea mamei cand mi-as fi dorit mai mult ca orice sa fie acolo sa ma stranga in brate sa-mi stearga lacrimile......multi dintre voi ati avut noroc extrem de mare noroc eu nu eram singura in intuneric incercand sa ma agat de ceva de cineva sa-mi aline setea de afectiune.....dar am crescut cu greu si cu multa durere stransa de-a lungul anilor dar am crescut am crezut intodeauna k la majorat totul se va schimba k voi fi fericita in sfarsit ca viata e roz......dar.....se pare ca nu a fost asa la varsta majoratului ai dreptul sa parasesti grija statului si sa iesi in lume sa-ti faci un rost eu asta am facut.....dar sa nu uit sa mentionez k imi cunosc mama ohhhhh si inca cat de bine.....e un parazit in adevaratul sens al cuvantului imi amintesc ca a avut un servici o singura data timp de trei zile in rest a profitat de pe urma altora orice persoana intra in contact cu ea sigur are de pierdut eu nu sunt o persoana razbunatoare meschina la suflet sau nepasatoare chiar dak nu mi-a dat nimeni o educatie in mod special am adunat de pe unde am fost am vazut si am invatat din greseslile altora si mam autoeducat si sincer imi iubesc mama asa cum e ea pt ca daca nu ar fi fost ea nici eu nu as fi existat astazi ea e fiinta care ma adus pe lume care mi-a dat viata pentru asta o respect si o pretuiesc desi stiu mai bn ca oricine ca nu merita nici un fel de atentie din partea mea ....si cum spuneam e un parazit care profita iar acum cum fetita ei e prin preajma cand se descurca dc sa nu profite si acum nu pot spune ca nu ma ajuta prin maruntele lucruri pe care o pon sa le faca pt mn ma ajuta simt k e acolo langa mine in sfarsit mama e langa mine....dar.....imi aduce si fooooarte multe probleme pe capp....si imaginativa le mai am si pe ale mele....imaginativa viata mea....nu as dorio nici celor mai mari dusmani ai mei....asta daca am.....si exact de asta am creat acest blog sa scriu acest blog e prietenul meu de suflet caruia ii impartasesc gandurile trairile sentimentele si durearea chiar si fericirea dc nu prin acest blog sper k viata mea va deveni mai usor de parcurs k greutatea mea se va micsora acum k am cui sa-i impartasesc toate lucrurile ce nu le mai pot duce singura....sper din suflet sa ajute iar trairile mele sa ajute si pe altii sa inteleaga lumea de afara....deocamdata cam atat este foarte tarziu iar maine in ajunul craciunului io lucrez ca sa am ce pune pe masa de sarbatori sa simt ca sunt sarbatori sa zambesc...sa zambesc....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu