eu.....sunt...goala

goala pe dinauntru nu mai am emotii sentimente ganduri.....nu mai simt nimic si totusi ma inec in propiile lacrimi de durere de singuratate....oare cer prea mult....vreau sa fiu iubita sa exist pentru cineva sa insemn ceva....sa exist in propia mea existenta goala....
am facut intreruperea aceea nenorocita de sarcina....m-am dus singura....eu cu mine.....din nou singura oare asa voi fi mereu singura.....e prima oara cand pot sa plang.....sa ma descarc sa ma curat......sunt in pat....nu ma pot ridica am dureri groaznice....sau asa mi se par mie.....dar....nu mai am nici un fel de selfrespect....sunt o criminala....am ucis un prunc...cum de am ajuns aici....ce am facut sa ajung aici....astept sa ma fac bine am alta viziune despre viata akm vad altfel lucrurile am planuri....vreau sa fac cumva sa fiu fericita....sanatoasa....sa duc o viata linistita....atat vreau....pare simplu stiu...dar nu e....nu am nimic....pe nimeni....totul trebui construit de la 0 dar nu am putere...nu cred dar trebui sa gasesc undeva inlauntrul meu puterea sa ma ridic ca de fiecare data singura cu manutele si picioarele mele cu capul meu cu puterea aia atat de neinsemnata pe care o am trebui sa ma ridic am sa formez in jurul meu un zid care sa ma fereasca de orice nu voi mai permite nimanui sa se apropie de mine sa-mi intre in suflet sa ma rascoleasca....oamenii sunt prea rai...toti sunt rai toti te ranesc la un moment dat....prefer sa mi se spuna k sunt o persoana rece....decat sa fiu ranita prefer sa fiu data la o parte exclusa evitat-a ocolita decat sa fiu ranita....numai nu mai vreau...de ce...de ce sa permit asa ceva....de ce as lasa drum liber catre sufletul meu dc as deschide poarta catre durere dc...dc nu pur si simplu sa ma inchid...sa tin lacatul pus pe usile sufletului meu sa stiu k nu poate fi atins...nu mai am incredere speranta zambet.....sunt goala...secata de orice sentiment....orice voi face voi face doar pentru mine orice oricine e in jur nu mai conteaza....vreau doar sa-mi fie bine nu mai vreau sa plang nu merit nu cred k merit.....nici nu stiu dc plang akm sincer.....doar ca simt nevoia sa plang pt toate....numai asa ma alin numai asa ma descarc asa ma ridic....

not again!!!!!!!!

oh nu nu din nou.....mi-am promis ca nu mai iubesc in urma intamplarii de mai jos mi-am incalcat propia regula si dupa cum se vede am gresit iar....m-am indragostit iar dar nu inteleg nimic din aceasta iubire.....il iubesc enorm de mult chiar daca mi-am interzis sa iubesc absolut deloc inima nu asculta de mine a facut o pasiune imensa pt aceasta persoana inima mea parca sare in sus de fericire cand sunt in preajma lui...nu ne-am cunoscut in imprejurari foarte potrivite dar pur si simplu m-a fermecat....nu pot exprima in cuvinte iubirea mea pt el nici nu cred ca se poate exprima iubirea ea e o emotie care doar se poate simti dar pana sa apara el in viata mea eram pierduta in spatiu fara directie fara scop fara tragere de inima pt nimic doar traiam....dar cand sunt cu el totul dispare pot zambi....eu pot zambi sincer fara abtineri fara...teama uit de probleme ma simt pretuita si importanta pt cineva simt ca am un scop dar ceva nu e bine am simtit asta acum ceva timp ca ceva nu e bn e prea frumos....nu obisnuiesc sa ma uit in telefonul persoanelor care sunt langa mine mai ales in telefonul partenerului meu dar ceva era prea ciudat incepuse sa-i sune telefonul si sa respinga apelul....pana la urma am avut vaga impresie ca si-a dat telefonul pe silentios si primea mesaje intruna.....nu am planuit sa ma uit in telefon pur si simplu a fost un impuls de moment....mare gresala am facut...aveam dreptate avea mesaje de la fosta lui iubita vorbeau prin mesaje nu mi-a venit sa cred...ma gandeam analizam....ma mintea cand imi spunea ca e al meu...numai al meu....inimaginabil sentiment....nici nu pot explica ma simteam folosita exact ca o jucarie....simteam ca mam mintit tot timpul singura spunand-umi ca insemn ceva pentru cineva....nu realizam ce se intampla nu stiam ce sa-i spun...ce sa fac....nu vream sa-l pierd....il meritam mai mult il iubeam mai mult decat oricine....am ramas pe ganduri mi-am zis ca asa ceva trebui chibzuit si asa am facut...gresala mea a doua zi...ma parasit...pentru ea....a disparut fara nici un cuvant fara nici un mesaj fara nimic....ma durut mai mult decat orice....praca fiecare durere de acest fel devine mai puternica cu timpul am simtit dintr-o data ca nu mai am nici un rost ca viata mea nu mai are nici un sens imi doream sa mor....stiu e o prostie un gand nebun si nechibzuit dar asta simteam asta imi doream nu mai vream nimic il vream pe el....vream explicatii...un raspuns la vesnica intrebare de ce...de ce ma ales pe mn sa-mi fure inima si sa dispara asa de ce ma ales pe mine din atatea fete ca sa ma distruga de ce eu.....??in sfarsit a vb cu mine ne-am intalnit si mi-a spus in continuare ca ma iubeste doar ca nu poate sa fie numai cu mine....nu mai inteleg nimic...nu stiu ce sa fac il iubesc il vreau langa mine....nu sunt intreaga fara el....nu mai zambesc deloc....sunt ratacita...fara directie.....dar ma doare enorm....exista ea.....nus sunt sigura o iubeste pe ea sau pe mine dc nu poate fi doar cu mine......nu mai inteleg absolut nimic.....mai ales acum am nevoie sa fie langa mine mai mult decat orice....sa intamplat singurul lucru de care-mi era frica cel mai mult...am ramas insarcinata...cu el....cu tot cu anticonceptionale am ramas insarcinata ...inebunesc in adevaratul sens al cuvantului turbezzzz la propiu eu...insarcinata....nu se poate sa fie adevarat nu vreau sa fie adevarat nu vreau asa ceva.....am 19 ani amarati nu am nevoie de un copil nu imi permite situattia planurile pe care le am de viitor nu imi permit asa ceva....nu se poate de ce se intampla asa ceva....de ce acum.....sa nu mai spun ca decand ma stiu am fost si sunt si voi fi total impotriva avortului.....inebunesc.....bineinteles ca am hotarat sa fac avort....nu am alta solutie.....dar mi-e atat de greu....simt ca inebunesc treptat ma culc si ma trezesc plangand....nu mai realizez nimic parca sunt in transa.....parca sunt si nu constienta de ce urmeaza sa fac....eu un avort.....eu voi pune capat unei vieti inainte sa inceapa eu ma voi transforma intr-o criminala......cu ce drept....cu ce drept omor eu aceasta fiinta.....cu ce drept...ii rapesc eu..sansa la viata....mi-am pierdut orice respect fata de principiile mele morale acum chiar ca sunt la pamant....iar el....nu e langa mine...sa ma sprijine sa ma tina in brate atunci cand plang e cu ea....si totusi imi spune ca ma iubeste ca e totusi langa mine....nu mai inteleg.....daca ma iubeste daca e langa mine cum de sunt tot singura atunci cand plang si cand mi se rupe inima de durere cum de adorm si ma trezesc tot singura....as vrea sa inteleg as vrea sa dispara durerea asta se apropia ziua avortului nici nu vreau sa stiu ce voi simti atunci nu ma refer la durerea fizica cat la durerea sufleteasca...numai cand ma candesc imi curg lacrimile fara sa le pot controla....nu pot concepe ca voi fi nevoita sa fac eu asa ceva....nu poate fi adevarat....si sunt tot singura ca de obicei....doar atat mai pot sa zic ca de obicei.....

sufletul meu

pana acum nu am mai scris deloc despre viata mea personala....am un defect foarte apasator iubesc fara conditionare atunci cand ma indragostesc si intodeauna reusesc sa ma indragostesc de persoane care ajung sa-mi faca rau nu spun ca sunt perfecta nimeni nu-i perfect dar merg pe premiza ca atunci cand iti oferi inima cuiva si-i spui te iubesc nu mai ai nevoe de alcineva pt absolut nimic te concentrezi sa-i oferi acelei persoane orice iti sta in putinta si-n putere ca sa ii vezi zambetul cald si sincer pe fata....eu nu sunt o persoana care are multe de oferit si nici in masura dar nu sunt nici genul de fata care sa pretinda ca iubeste doar pt cauze materiale ultima oara cand m-am indragostit am iubit un baiat care in adevarul sens al cuvantului a pretins pe parcursul unui an de zile ca ma iubeste mai mult ca orice exista in viata lui si varsa in fata mea lacrimi mincinoase pe care bineinteles eu le credeam.....ma durut enorm de mult cand am aflat adevarul chiar din gura prietenilor lui.....e foarte greu si dureros si sa afli ca le spune prietenilor ca sta cu tine doar pentru ca ai bani....cand am aflat nu eram in tara imi luasem o vacanta binemeritata in anglia dar....si asa departe de tara de el de tot vestea asta ma daramat pur si simplu am cazut din rai......nu pot expica durerea intensa ce-mi macina sufletul mai ales ca nu era nimeni langa mine sa ma aline(ca de obicei) ajunsesem sa vb singura sa ma intreb de ce....de ce mi-am permis sa iubesc aceasta persoana fara suflet nu mai puteam rezista in casa aveam impresia ca ma sufoc mi-am luat mp3-u in urechi mam suit pe bicicleta si pe ploaie am iesit in parc gandurile imi zburau ca fulgerul prin minte in timp ce pedalam cu viteza periculoasa pe aleile parcului intunecat si prost luminat era pustiu si plua exact ca si in sufletul meu....amintiri transformate in imagini se perindau prin capul meu si ma raneau fiecare mangaiere fiecare sarut fiecare te iubesc fals adanceau golul din sufletul meu nu-mi puteam ierta prostia si incostienta care o comisesem nu intelegeam induram cerul sa nu fie real sa fie un vis defapt un imens cosmar...lacrimile-mi curgeau siroaie pe obraz nu le mai puteam controla ploaia imi picura pe piele ca niste picaturi de foc la un moment dat am cazut de pe bicicleta....nu m-am ranit nu fizic...dar nu m-am mai ridicat de jos nu am mai vrut imi doream sa se opreasca totul in loc...sa nu mai stiu nimic sa nu mai simt nimic sa am un lapsus permanent in legatura cu aceasta intamplare...in genunchi plangeam urlam de durere intreband intruna fara sens rost si raspuns de ce????singura intr-un parc strain ranita parasita si fara nici un fel de sprijin incercam sa scap de o durere enorma dar parca imprejurimile si perioada imi adanceau durerea mai mult decat sa mi-o aline...incepusem sa ma sufoc in acea tara...nu mai suportam sa stau acolo mi-era dor de aerul romanesc de oameni vorbind romana...de tara mea simteam ca durerea mea se va ameliora doar aici in Romania si am revenit.
Intaradevar am avut dreptate de cum am revenit in tara mi-a fost mult mai usor nu am uitat golul mi-a ramas tot acolo in suflet dar puteam respira mult mai usor incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca sa terminat si imi ziceam chiar ca asa e mai bine pentru mine.
Si asa a fost mult mai bine si mai usor pentru mine....insa iubirea nu dispare asa usor si nici durerea oricat am vrea am momente de slabiciune cand imi revin in minte acele clipe petrecute impreuna si ink mai simt durere regret pt tot dar viata merge inainte la fel si eu asta este realitatea iar eu prefer sa o traiesc ...realitatea si prezentul...