Eu.........cand?

cand o sa mai fiu ceea ce nu-mi mai amintesc adik asa cum eram odata eu......ma uit zi de zi in oglinda si nu ma recunosc ma uit la cineva strain care incalca absolut toate principiile mele morale dar ma gandesc asta sunt EU acum......asta e prezentul cel cu care trebui sa ma obijnuiesc si sa-l accept asa cum e dar....stai si te gandesti cum erai.....vezi cum timpul te-a schimbat enorm si iremediabil....vrei sa spui STOP si parca nu ai cum nu mai ai putere, vreau sa ma simt libera din nou....azi...m-am uitat in oglinda si am spus:"AM NEVOIE DE AJUTOR"asta am simtit mi-am dat seama ca nu am nimic cand credeam ca am tot ce-mi doresc am doar planuri ideei vise ce au ramas la stadiul primar doar vise.....nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa recunosc EU ca am nevoie de ajutor dar am MARE NEVOIE si ca de obicei tot eu cu mine raman am incercat orice m-am distrus incercand sa ma lipesc de cineva m-am anturat cu tot felul de persoane dar.....in final tot cu mine am ramas......akm cand din nou am nevoie de o persoana sa-i spun ajuta-ma am nevoie de ajutor de un impuls de un motiv sa merg mai departe...NIMENI....chiar nimeni, sunt vulnerabila....orice ma poate atinge acum....EU care eram atat de puternica sa ajung vunerabila....EU????credeam ca viata te intareste nu k te slabeste de puteri credeam k esti ""calit""cum e vorba din batrani dar se pare ca eu devin din ce in ce mai slaba......cum asa e dor impresia mea sau e lectia mea de viata?nu stiu nu mai pot controla nimic stiu doar ca am nevoie de ajutor si as vrea sa fie cineva acolo pentru mine doar sa stiu k exista dar....nu e singura am pornit la drum singura trebui sa-l duc la capat...cam greu dar hai sa fim realisti toti avem nevoie de ajutor si il gasim pana la urma in propiile noastre puteri si asa life goes one

primul zambet....prima speranta.....dar unde mi-e fericirea

uitase-m cum e sa zambesti dar ieri am avut parte de un zambet.....un simplu compliment din partea unui necunoscut mi-a ajuns la suflet si am zambit.....am si o noua speranta ma duc in lume ca tot romanu pana la urma nu ma mai descurc in tara si sincer chiar mi-ar face bn o plecare imi doresc atat de mult sa ma rup de realitate sa fug de mine de tot ce simt de toate amintirile sa nu mai exist EU cea veche
Azi era sa fac o prostie daca ii pot spune asa nu stiu ink ma gandesc ca ar fi o solutie.....ma uitam la apa...cum se oglindeste soarele in ea cum curge cu putere ma gandeam k n-as rezista dak m-as arunca de fapt stiam k n-as rezista cui i-as fi lipsit....cine m-ar fi plans...nimeni...si in schimb ar fi disparut toate....toate grijile toate gandurile toate lacrimile.....TOT ce m-a oprit nu stiu!!!!poate ca sunt prea lasa nu am avut curaj desi asta vream pana si curaju imi lipseste ce sa mai sunt un nimic.....nu cred k am fost vreoadata ceva sau am insemnat ceva pt cineva sau ca voi fi vreodata ceva ce rost are sa las zilele sa treaca asa degeaba...de ce sa fac umbra pamantului...nu stiu sunt atatea in capul meu poate ar fi mai bn sa plec totusi sa vad cum rezist mai departe nu imi mai e frica de nimic nu-mi mai pasa de pericole de ce se poate intampla de ce nu se poate intampla nush nu mai stiu nimic nu mai vreau sa stiu nimic vreau o imensa amnezie, definitiva chiar.....cam atat

when will STOP

imi doresc doar un sarut sa-i aud vocea o mangaiere sa-l ating sa-l privesc asta imi trece prin cap atat............ASTA SIMT ma urasc ca asta simt dar......nu pot controla asa cv......

intradevar.......mi-e dor

imi place sa-mi recunosc slabiciunile pt ca asa pot trece mai usor peste ele mi-e dor de el mi-e greu sunt bolnava de tristete acuta a disparut ....asa cum dispare de obicei de data asta definitiv ma mintit?nu stiu asa cred, ma iubit? nu, nu mai cred, sa jucat cu mine? e de la sine inteles uneori stau si ma gandes...cum poate dormi linistit cand mi-e mi-a sfaramat inima in mii de bucatele microscopice?cum poate dormi cand eu plang si tanjesc dupa imbratisarea lui cand ochii mei refuza sa puna geana pe geana si lacrimeaza necontrolat doar gandidn-use la chipul lui la sarutarea lui la tot ce inseamna el la clipe trecute petrecute impreuna cum se poate ca cineva sa plece atat de usor sa lase in urma atatea lucruri si cel mai important sa lase in urma durere singuratate lacrimi oare de ce universul permite asa ceva?am ajuns sa urlu sa tip de durere sa ma autoagresez de durere de fiecare cand raman singura....mda autoagresivitate un oboicei prost necontrolat care scoate durerea launtrica la suprafata o transforma intr-o durere carnala pentru a o masca sau chiar inabusi pe cea sufleteasca dc trebui sa trec eu prin asa ceva cu ce i-am gresit eu lui sa intre asa in viata mea sa se foloseasca de mine in felul asta de mine de sentimentele mele de trupul meu....cum de i-am permis stau si ma gandesc...am fost doar o distractie trecatoare pt el...o jucarie "papusica lui" cum obisnuia sa-mi spuna mai bn zis marioneta lui imi amintesc si acum...atatea minciuni clipa in care am realizat ca defapt eu sunt vioara a doua...acel moment in care m-am simtit ca ultima carpa ca un nimic iar el imi spunea si imi repeta intruna te iubesc fara nici un fel de retinere....acel moment in care cu mn de fata ii spune ei...acelas lucru te iubesc...mi-e dor de tine...oare macar putin nu sa gandit la mine la ce-as putea simti eu? nu cred....nu mai stiu ce sa zic m-a secat....ma chinui atat de mult sa uit sa merg mai departe...dar cum?eu nu pot sa fac ca el nu pot pleca pur si simplu...si sa las totul in urma asa....nu pot....e greu pt mn....la mn nu dispare totul asa doar intorcand spatele....si gata.ma gandesc doar la ultima clipa in care l-am vazut....i-am spus ca imi lipseste cu lacrimi in ochi cu durere dorinta si orice era posibil in suflet si el....a plecat....cum?nu stiu nu-mi explic....atat de egoist rau si rece sa fi fost tot timpul?atat de oarba sa fi fost eu?cum poti sa pleci asa cum?cum........