intradevar.......mi-e dor

imi place sa-mi recunosc slabiciunile pt ca asa pot trece mai usor peste ele mi-e dor de el mi-e greu sunt bolnava de tristete acuta a disparut ....asa cum dispare de obicei de data asta definitiv ma mintit?nu stiu asa cred, ma iubit? nu, nu mai cred, sa jucat cu mine? e de la sine inteles uneori stau si ma gandes...cum poate dormi linistit cand mi-e mi-a sfaramat inima in mii de bucatele microscopice?cum poate dormi cand eu plang si tanjesc dupa imbratisarea lui cand ochii mei refuza sa puna geana pe geana si lacrimeaza necontrolat doar gandidn-use la chipul lui la sarutarea lui la tot ce inseamna el la clipe trecute petrecute impreuna cum se poate ca cineva sa plece atat de usor sa lase in urma atatea lucruri si cel mai important sa lase in urma durere singuratate lacrimi oare de ce universul permite asa ceva?am ajuns sa urlu sa tip de durere sa ma autoagresez de durere de fiecare cand raman singura....mda autoagresivitate un oboicei prost necontrolat care scoate durerea launtrica la suprafata o transforma intr-o durere carnala pentru a o masca sau chiar inabusi pe cea sufleteasca dc trebui sa trec eu prin asa ceva cu ce i-am gresit eu lui sa intre asa in viata mea sa se foloseasca de mine in felul asta de mine de sentimentele mele de trupul meu....cum de i-am permis stau si ma gandesc...am fost doar o distractie trecatoare pt el...o jucarie "papusica lui" cum obisnuia sa-mi spuna mai bn zis marioneta lui imi amintesc si acum...atatea minciuni clipa in care am realizat ca defapt eu sunt vioara a doua...acel moment in care m-am simtit ca ultima carpa ca un nimic iar el imi spunea si imi repeta intruna te iubesc fara nici un fel de retinere....acel moment in care cu mn de fata ii spune ei...acelas lucru te iubesc...mi-e dor de tine...oare macar putin nu sa gandit la mine la ce-as putea simti eu? nu cred....nu mai stiu ce sa zic m-a secat....ma chinui atat de mult sa uit sa merg mai departe...dar cum?eu nu pot sa fac ca el nu pot pleca pur si simplu...si sa las totul in urma asa....nu pot....e greu pt mn....la mn nu dispare totul asa doar intorcand spatele....si gata.ma gandesc doar la ultima clipa in care l-am vazut....i-am spus ca imi lipseste cu lacrimi in ochi cu durere dorinta si orice era posibil in suflet si el....a plecat....cum?nu stiu nu-mi explic....atat de egoist rau si rece sa fi fost tot timpul?atat de oarba sa fi fost eu?cum poti sa pleci asa cum?cum........