primul zambet....prima speranta.....dar unde mi-e fericirea

uitase-m cum e sa zambesti dar ieri am avut parte de un zambet.....un simplu compliment din partea unui necunoscut mi-a ajuns la suflet si am zambit.....am si o noua speranta ma duc in lume ca tot romanu pana la urma nu ma mai descurc in tara si sincer chiar mi-ar face bn o plecare imi doresc atat de mult sa ma rup de realitate sa fug de mine de tot ce simt de toate amintirile sa nu mai exist EU cea veche
Azi era sa fac o prostie daca ii pot spune asa nu stiu ink ma gandesc ca ar fi o solutie.....ma uitam la apa...cum se oglindeste soarele in ea cum curge cu putere ma gandeam k n-as rezista dak m-as arunca de fapt stiam k n-as rezista cui i-as fi lipsit....cine m-ar fi plans...nimeni...si in schimb ar fi disparut toate....toate grijile toate gandurile toate lacrimile.....TOT ce m-a oprit nu stiu!!!!poate ca sunt prea lasa nu am avut curaj desi asta vream pana si curaju imi lipseste ce sa mai sunt un nimic.....nu cred k am fost vreoadata ceva sau am insemnat ceva pt cineva sau ca voi fi vreodata ceva ce rost are sa las zilele sa treaca asa degeaba...de ce sa fac umbra pamantului...nu stiu sunt atatea in capul meu poate ar fi mai bn sa plec totusi sa vad cum rezist mai departe nu imi mai e frica de nimic nu-mi mai pasa de pericole de ce se poate intampla de ce nu se poate intampla nush nu mai stiu nimic nu mai vreau sa stiu nimic vreau o imensa amnezie, definitiva chiar.....cam atat